|
|
- Baiatul (de exemplu) care poate ajunge intr-o zi sa se lupte cu homosexualitatea se naste cu anumite caracteristici care sunt oarecum mai comune la homosexuali decat la ansamblul populatiei. Unele dintre aceste trasaturi pot fi mostenite (genetice), in timp ce altele pot fi cauzate de "mediul intrauterin" (hormoni). Aceasta inseamna ca un tanar fara aceste trasaturi va avea mai putine sanse sa devina homosexual, comparativ cu cineva care le are.
Care sunt aceste trasaturi? Daca am putea sa le identificam cu precizie, multe dintre ele ar aparea ca "daruri" si nu ca "probleme". De pilda, o fire sensibila, o inclinatie foarte creativa, un anumit simt estetic. Unele dintre ele, cum este o sensibilitate sporita, poate fi legata - sau poate fi chiar - o caracteristica fiziologica generatoare de probleme, asa cum ar fi o reactie de angoasa peste medie la un anumit stimul.
De la o varsta timpurie, anumite caracteristici posibil mostenite il fac pe baiat sa fie "diferit". El este timid si nu se simte in largul lui alaturi ce tovarasii lui "duri". Poate este mai interesat de arta sau literatura - asta pur si simplu pentru ca este istet. Insa cand mai tarziu se va gandi la copilaria lui, i se va parea dificil sa separe care anume dintre aceste diferente comportamentale provin dintr-un temperament mostenit si care provin din urmatorul factor, si anume:
- Din varii motive, el inregistreaza o "nepotrivire" nefericita intre ce avea nevoie si isi dorea si ceea ce i-a oferit tatal lui. Poate majoritatea vor fi de acord ca tatal sau era o fire rece si distanta: poate ca nevoile sale erau atat de unice, incat tatal sau, o fire obisnuita, nu a stiut sa gaseasca drumul catre inima fiului sau. Sau poate ca tatalui sau chiar nu i-a placut sensibilitatea fiului. In orice caz, absenta unei legaturi apropiate, calde si pozitive cu tatal sau il va face pe baiat sa se retraga intr-o anumita dezamagire, o "detasare defensiva" in scopul de a se proteja pe sine.
Din pacate, aceasta distantare de tatal sau si de modelul "masculin" de care avea nevoie il face si mai putin capabil sa se relationeze cu colegii sai. Putem asemana aceasta situatie cu baiatul caruia ii moare tatal cel iubitor, dar care este mai putin vulnerabil la o viitoare homosexualitate. Explicatia diferentei consta in faptul ca la baiatul pre-homosexual de vina este nu absenta tatalui - literal sau psihologic - ci o aparare psihologica fata de un tata in mod contant dezamagitor. De fapt, un tanar care nu-si construieste aceasta aparare (datorita unei terapii timpurii, pentru ca exista o alta figura masculina in viata sa, sau datorita temperamentului) e mult mai putin probabil sa devina homosexual.
O dinamica complementara legata de mama baiatului are si ea sanse sa joace un anumit rol. Intrucat oamenii au tendinta sa se casatoreasca cu parteneri cu "nevroze omoloage", e posibil ca baiatul sa se vada implicat intr-o relatie problematica cu ambii parinti.
Indiferent de motiv, cand la maturitate baiatul ajuns homosexual acum isi aminteste de copilarie, va afirma: "De la inceput eram diferit. Niciodata nu m-am simtit bine impreuna cu baietii de varsta mea, fiind in largul meu in preajma fetelor." Asemenea amintiri il vor face mai tarziu sa-si considere homosexualitatea atat de convingatoare, ca si cum aceasta era "preprogramata" de la inceput.
- Desi s-a detasat "defensiv" de tatal sau, baiatul inca tanjeste in inima lui dupa caldura, dragoste si dupa o imbratisare din partea tatalui - lucruri pe nu le-a avut sau nu le-a putut avea. La inceput, el dezvolta un atasament intens, non-sexual fata de baiatii mai mari pe care ii admira - traind intr-un fel, de la distanta, aceeasi experienta a dorintei si lipsei. Odata cu pubertatea apar si impulsurile sexuale - care in special la baieti se pot lega de orice obiect - si se combina cu o deja intensa nevoie de intimitate si caldura masculina. Baiatul incepe sa aiba accese homosexuale. Ulterior isi va aminti: "Primele mele impulsuri sexuale erau indreptate nu catre fete, ci catre baieti. Fetele nu ma interesau deloc."
Interventia psihoterapeutica in acest moment sau mai devreme poate avea succes in a preveni formarea unei homosexualitati ulterioare. Aceasta interventie urmareste pe de-o parte ajutarea baiatului sa-si schimbe modelele de dezvoltare efeminate (derivate din "refuzul" de a se identifica cu tatal cel respins), pe de alta parte - mai important - urmareste sa-l invete pe tatal sau - daca va invata - cum sa se implice mai mult in relatia cu fiul sau.
- Pe masura ce se maturizeaza (in special in societatea noastra, unde experientele sexuale extra-conjugale sunt laudate si chiar incurajate) tanarul - acum adolescent - incepe sa se implice in activitati homosexuale. Sau, alternativ, nevoia sa de apropiere cu cineva de acelasi sex poate fi exploatata de un baiat/barbat mai in varsta, care a fost interesat de el sexual inca de cand era copil. (De mentionat studiile care indica o incidenta ridicata a abuzurilor sexuale in copilaria barbatilor homosexuali.) Sau, din contra, el poate evita aceste activitati, din teama sau rusine, in ciuda atractiei catre asa ceva. In orice caz, dorintele sale, acum sexualizate, nu pot fi negate, indiferent de cat de mult li se opune el. Ar fi incorect din partea noastra sa consideram, in acest punct, ca aceste dorinte sunt o simpla chestiune de "alegere".
Intr-adevar, el isi aminteste ca a petrecut luni si ani de zile incercand sa nege existenta lor sau sa li se opuna fara succes. Ne putem imagina usor cat de suparat va fi el mai tarziu - pe buna dreptate - cand cineva voit sau involuntar il va acuza ca "a ales" sa fie homosexual. Cand va cauta ajutor, va auzi unul dintre cele doua mesaje, ambele speriindu-l: "Homosexualii sunt rai si tu esti rau pentru ca ai ales sa fii homosexual. Nu e locul tau aici; vei ajunge in Iad;" sau "Homosexualitatea este innascuta si nu se poate schimba. Asa te-ai nascut. Lasa balta gandul ca te vei casatori, vei avea copii si te vei aseza la casa ta. Dumnezeu te-a facut asa si te-a predestinat pentru o viata de homosexual. Cauta sa te obisnuiesti cu asta."
- La un moment dat, el cedeaza in fata profundei sale nevoi de dragoste si incepe sa se implice voluntar in experiente homosexuale. Poate spre oroarea sa, el va constata ca aceste dorinte vechi, adanci si dureroase sunt temporar - sau pentru prima data - usurate.
Desi poate resimti si un conflict intens, el nu poate tagadui ca usurarea este imensa. Aceasta senzatie temporara de confort este atat de profunda - depasind cu mult simpla placere sexuala pe care oricine o resimte si intr-o situatie mai putin incarcata - incat experienta este repetata. Oricat de mult se opune el, el se simte manat sa repete experienta. Si cu cat o face mai des, cu atat aceasta se inradacineaza mai mult si el o va repeta din nou, chiar daca deseori cu un feedback emotional tot mai mic.
- De asemenea, el va descoperi, la fel ca oricine altcineva, ca orgasmul sexual este un puternic mijloc de eliberare a stresului de orice fel. Angajandu-se in activitati homosexuale, el deja a trecut una dintre cele mai critice si puternice granite ale tabu-ului sexual. Este usor de acum sa depaseasca si alte granite oarecum tabu, in special tabu-ul mai putin sever legat de promiscuitate. Activitatea sexuala devine curand principalul factor de organizare in viata sa, el dobandind incetul cu incetul deprinderea de a apela la aceste experiente in mod regulat - nu doar din cauza nevoii sale dupa iubire parinteasca, ci ca o eliberare de orice tensiune.
- In timp, viata sa devine tot mai stresanta. O cauza este, asa cum afirma activistii homosexuali, lipsa de intelegere sau chiar ostilitatea din partea celorlalti. Singurii care par sa-l inteleaga cu adevarat sunt alti homosexuali, astfel formandu-se cu acestia un si mai puternic sentiment de "comunitate". Nu este insa adevarat, cum pretind activistii homosexuali, ca acestea sunt singurele sau cele mai mari solicitari (stresuri). Mare parte din neliniste este cauzata pur si simplu de stilul de viata - de pilda, consecintele medicale, SIDA fiind una dintre aceatsa (daca nu cea mai grava). El traieste de asemenea cu vina si rusinea pe care in mod inevitabil le resimte din cauza comporamentului sau imoral si promiscuu si pentru ca stie ca nu se poate raporta efectiv la celalalt sex, neputand avea o familie adevarata (un handicap psihologic care nu poate fi compensat de campanile homosexualilor pentru casatorie, adoptie si drepturi de mostenire).
Nimeni, nici macar cel mai rau si mai adevarat "homofob", nu va putea fi asa de aspru cu el cum este el insusi. Mai mult, mesajele de auto-condamnare cu care se lupta el zi de zi sunt intarite de fapt de o intelegere auto-ironica a stilului sau de viata homosexual. Activistii din jurul lui vor continua sa-i spuna ca toate acestea sunt provocate de "homofobia" tacita a celor din jur, dar el stie ca nu este asa.
Stresul de a fi homosexual conduce la un comportament homosexual mai mare, nu mai mic. Acest principiu, surprinzator pentru omul de rand (cel putin pentru acel om care nu este implicat in nici un pattern, de nici un fel) este tipic pentru ciclul de comportament auto-distructiv - viciat sau de dependenta; vina, rusinea si auto-condamnarea nu fac decat sa sporeasca toate acestea. Nu este deci surprinzator ca oamenii recurg la o atitudine de negare pentru a scapa de aceste sentimente, iar el face la fel. El isi va spune: "Nu exista nici o problema si deci nu am de ce sa ma simt asa prost."
- Dupa ce se lupta cu aceasta vina si rusine ani de zile, baiatul acum adult ajunge sa creada - lucru de inteles - si, din cauza negarii, are nevoie sa creada, ca "nu pot sa ma schimb pentru ca starea mea este de neschimbat." Daca macar o clipa ar gandi altfel, imediat ar aparea intrebarea "Atunci de ce...?", readucand cu sine toata acea rusine si vina.
Astfel, pana baiatul devine barbat, el si-a compus in minte aceasta poveste: "Intotdeauna am fost diferit; mereu unul din afara. Am avut atractii fata de baieti de cand ma stiu. Prima oara m-am indragostit de un baiat, nu de o fata. Nu ma intereseaza persoanele de celalalt sex. A, am incercat - cu disperare. Dar experientele mele sexuale cu fete au fost anoste. Insa prima oara cand am avut o relatie homosexuala, m-am simtit bine. Mi se pare evident ca homosexualitatea este genetica. Am incercat sa ma schimb - numai Dumnezeu stie cat de mult am incercat - dar nu am putut. Asta pentru ca asa ceva nu se poate schimba. In cele din urma, am incetat sa ma mai lupt si m-am acceptat asa cum sunt."
- Atitudinile sociale fata de homosexualitate vor juca si ele un rol, facandu-l pe om sa adopte, mai mult sau mai putin, o perspectiva a "innascutului si de neschimbat. Este evident ca un punct de vedere intens mediatizat, care prezinta homosexualitatea ca pe ceva normal, va spori probabilitatea ca el sa adopte aceasta pozitie si inca de tanar. E insa mai putin evident - decurge din ce am discutat mai sus - ca o atitudine de ridiculizare, respingere si acuzare din partea celor din jur il va face sa adopte aceeasi pozitie.
- Daca nu renunta la dorinta de a avea o familie, barbatul poate continua sa se lupte cu "a doua sa natura". In functie de cei pe care-i intalneste, el poate ramane blocat intre condamnarea societatii si propaganda homosexuala, atat in institutiile seculare, cat si in cele religioase. Mesajul cel mai important de care are el nevoie este ca "vindecarea este posibila."
|
|
